Povestioara proaspata, de aseara.

Otopeni, Bucuresti-Iasi de 9 fara 5. Intarziere o ora si ceva din cauza vremii. Boon…

Decoleaza pe la 10:30, turbulente le greu, manevre de pilot de vanatoare, juraminte ca nu mai merg niciodata cu avionul. Ceilalti pasageri: lacrimi, cruci, pungi de borala, tot tacamul. Pilotul rateaza aterizarea la Iasi, si indreapta spre Bacau, nu reuseste nici acolo si dupa o ultima incercare ratata la Suceava ne intoarcem la Bucuresti.

Acuma, in toata istoria asta, in stanga mea era un turc. Initial, omu asculta manele la ipod. Cand lucrurile s-au nasolit, turcaletele se panicheaza. Imediat dupa aterizarea ratata la Iasi, dracu isi pusese mainile la ochi si incepuse sa se roage. Mahomed Alah in sus si in jos, da nu mai termina. La vreo 5 min dupa ce termina de rugat, se apuca de plans. Da plans de ala in hohote cu lacrimi de crocodil de ziceai ca se rupe ceva in el. Mai sta dracu ce mai sta si scoate BB-ul pe care avea niste poze, probabil cu cei dragi, si se uita el asa inca o data la poze ca sa ii aiba in minte :)

Eh, si dupa tot zbuciumu asta, turcaletele se impaca cu sine, era gata de moarte. Se infoieste el asa putin si isi scoate centura, se intinde in scaun si isi astepta foarte calm sfarsitul. Foarte distractiv…

Noroc ca sfarsitul nu a venit si am ajuns intregi inapoi la Bucuresti, dar oricum el era impacat cu sine. Si prima miscare pe care a facut-o in aeroport a fost sa-si ia o bere!!! Cred ca plangea la gandu ca nu o sa mai traga niciodata una mica la masea.