Cumva

Ieri, cand colega de la life a zis “baga-mi-as pula, sunt de serviciu in weekend si tre’ sa ma duc la finala Eurovizion sa-i aud pe de-alde Costi Ionita si Traistariu”, am avut un flashback. Terasa din parc din Bacau, cu fete de masa si diversi boscai de Saniuta, unde se asculta la greu asta.

Azi dimineata m-am trezit cu o durere cumplita intre picioare. Dupa ce m-am asigurat ca nu mi se incalecasera coaiele, mi-am dat seama ca ma durea rau de tot in pula. Evident ca am inceput sa caut sursa durerii si nu a trecut mult timp pana am descoperit cauzele.

In primul rand ma doare in pula de criza. Mi se rupe de toti paranoicii si ziaristii care propovaduiesc apocalipsa si citesc deschiderea cerurilor in cifre si procente. In mod special nu dau doi lei pe fufele din corporatia noastra care se crizeaza din cauza crizei ca nu o sa mai aiba hartoage de impins si telefoane de dat, deci implicit bani de chinezarii de la Victoria’s Secret. MUIE! Sau pe limba voastra, silabisit, M-UIE!

In al doilea rand, oarecum tangent cu durerea de criza, ma doare razant la preput de domnu’ prim-ministru Boc, care oricum ar sta, vertical, orizontal, in bratele lui Basescu nu se ridica la nivelul pulii mele. Cand ma uit la piticania asta am senzatia ca vad un show prost sado-maso in care Basescu il plesneste la cur cu biciul, iar asta micu urla „Nu mai da mama!”

Mai recent, m-a apucat o durere mare de tot fata de disparitia armelor. Pai bai boilor, nu sunteti voi prosti de faceti filtre prin toata tara si ii tineti pe bietii politai in frig, dar in acelasi timp lasati televiziunile sa trambiteze harti cu judetele in care sunt controale? Eu as fi facut altfel, ii sunam pe nepotii lui Gigi si intr-o ora pun pariu ca apareau armele, basca si munitia aferenta.

In randul care o fi, ma doare fiiiiiiiix, da stiti cum…geolocalizat de fix in pula de retardatele de la receptie care se cred badigarzii universului si nu s-au obisnuit cu faptul ca Assistant Manager inseamna exact secretara, iar menirea unei secretare este sa poarte fuste la limita decentei, sa faca o cafea buna si eventual sa suga pula sefului.

In continuare, doar azi ma doare in pula de necazurile financiare ale lui Gigi Becali. Si zic doar azi, pentru ca in restul zilelor ma bucur nespus.

In al enshpelea rand ma doare in pula si de doi retarzi de la Antena 3 cu care ma intersectez in fiecare dimineata la televizor. Primul e chelul urecheat care face revista presei, cu un accent de iti vine sa ii infiletezi buzele in cur. A doua e probabil nevasta-sa, a carei voce dubleaza imaginile de la stiri, posesoare a unei intonatii de mort. Domnilor, va doresc sa aveti copii muti.

Si in randul din spate, ma doare in varf ca si-a luat-o in gura Uzzi. Hai sa ne dam cu presupusul. Cine l-a aranjat, Puya, Traistariu sau aia mica de la Bambi?

O fata imi zicea candva ca sosetele de plasa ii fac picioarele sa arate ca niste salamuri…

Bah, pula mea, iar am ajuns sa ma plictisesc foarte rau la servici. Super ghinion, sunt in tura cu colega mea nefututa si usor spanchista pe care am ajuns incet-incet s-o urasc pentru ca nu ma lasa in pace si se agita ca un pepsi chiar si cand nu e nimic de facut.  Incepe sa se agite. Eu stau. Imi zice sa fac nush ce. Eu stau. Vede ca nu prea e combinatie si se apuca ea de acel “nush ce”. Eu stau. Se agita din nou si-mi arunca priviri veninoase. Guess what…eu stau. Nu-si face nimeni mila de mine s-o futa macar o data pe neroada asta? Do I have to do everything myself? 

De ceva timp am inceput sa visez urat noaptea. Asta cand nu visez aberatii, asa cum s-a intamplat asta noapte. Am visat ca avem niste infectii la genunchi din cauza ca beam coca cola si trebuia sa ma operez.  Am visat ca-mi era sete si vroiam sa iau niste suc cu mine si, pentru ca nu aveam in ce sa-l pun, ma chinuiam sa-l torn intr-unul din buzunarele rucsacului. In buzunarul de plasa! Am visat ca la un moment dat, imi intra pe geam un fel de farfurie zburatoare de marimea unei lustre tip aplica, neagra cu 3 becuri albastre. S-a dus direct la lustra, a desprins-o si a inceput sa fure curent. Dupa un timp a inceput sa scoata un zumzait iar mie mi s-a facut frica si m-am ascuns sub pat. A tras cu un laser dupa mine si a facut ditamai gaura in pat dupa care eu am iesit de sub pat, am intins mana si am dat-o jos. Am intors-o cu fundul in sus si am vazut ca avea un On/Off swicth cum au toate jucariile. Am dat-o pe off ce pula mea era sa fac? Imi furi curent si mai tragi si cu laser dupa mine, wtf wrong with u? M-am gandit s-o desfac, sa vad si eu ce e inauntru, asa cum faceam cu toate jucariile cand eram mic. Am reusit pana la urma, era ca o conserva mare de ton, plina cu ulei si bucati mari de…ton, evident! M-am apucat sa mananc din ea, era bun pestele…

On an even unhappier note, am revenit la berea la PET. Simt ca s-au intors vremurile din liceu, cand facem o retea? Oricum bani de bere nu mai am…

Io la mine la munca, unde se ucide gradual tot ce e bun si bland in fiinta mea plapanda, sunt dictatoare si puppeteer extraordinaire peste o mana de oameni. De curand, unul dintre ei m-a anuntat ca o sa plece patru luni cu bursa sa studieze pe alte meleaguri si poate se intoarce, sau poate nu. Ceea ce nu poate insemna decat un singur lucru: contact neprotejat cu departamentul meu preferat, ladies and gents, HR!

Pentru ca ultima oara cand a trebuit sa fac angajari, domnisoara HR mi-a gasit candidati unu’ si unu’, excelenti cunoscatori ai limbii engleze, atat de buni incat multi dintre ei erau sincer si ferm convinsi ca miliarde in engleza se zice milliards, am incercat sa-mi iau niste masuri de precautie, si i-am trimis un mail, in care i-am enumerat cerintele mele clare si la obiect, cu liniuta de la capat, sa nu se incurce fata. Am primit reply cu „ok. multumesc. te pup!” dupa mai mult de 7 ore, semn ca mesajul meu a fost citit cu atentie.

Printre altele, am cerut ca CV-urile sa fie in engleza si sa se elimine orice candidat care are adresa de mail trecuta in CV de tipul skumpik2000@…, yubitzik4u@…, sweet4ever@…, papushik@…, baby_xxx@…, pysycootza23@… etc. 

Si pentru ca am cerut ca musai sa vad CV-urile inainte sa fie oamenii chemati la interviu, ceea ce data trecuta nu s-a intamplat c-a stiut donsoara mai bine ce sa aleaga (!), ma cheama zilele trecute sa ma uit pe cateva. Si in timp ce-mi intinde teancul, imi zice ca nu pot sa discriminez oamenii in functie de ce adresa de mail au. WTF?! Ca e ca si cum as respinge pe cineva pentru ca e femeie. Gresit, draga mea haserizda, e ca si cum as respinge pe cineva pentru ca e imbecil. Cu o privire inocenta, imi zice ca ei i se pare chiar mai dragut si mai interesant cand omul are o adresa de mail mai „creativa” si, in plus, ce sa faca daca nu are alta? Pai, si aici deja aveam fantezii despre cum o prind de par si o izbesc in mod repetat cu capul de birou, ISI FACE UNA! Daca e atat de retard incat sa nu fie in stare sa-si faca o adresa de mail, atunci nu ar trebui sa lucreze nicaieri! Concluzia a fost ca ea tot nu crede ca trebuie sa discriminam oamenii asa…

Gasesc un CV in care omu’ scrie ca a terminat the Faculty of Journalysm, iar la capitolul aptitudini sau ce dracu’ era avea o enumerare de chestii, unde 80% din cuvinte aveau spellingul gresit. Il pun in teancul de respinsi, ea ma intreaba de ce. Ii zic ca nu stie engleza. Pai cum? Uite cum! Si i-am subliniat jumatate din CV. Reactia a venit ca un topor in moalele capului: ei, a gresit…

Revenind la titlu, daca credeati ca HR inseamna human resources, aflati de la mine ca nu-i adevarat. Inseamna Highly Retarded.