Dap, o noua rubrica. Here goes:

“mi-e dor din cauza privirii lungi de aseara. ale tale, strain care probabil nici nu citesti bloguri. ca te-ai uitat fara sa uiti, fara sa te misti, fara sa-mi zici ceva. si mi-ai amintit de tine celalalt, strain din Oradea. cum ne-am uitat unul la celalalt de-a lungul unei strazi. eu eram cu o ea, tu cu un el. ea a mea vorbea. el al tau vorbea si el. iar privirile noastre alergau de la un trotuar la altul, catarandu-se cu incapatanare peste masini si intorcandu-se inapoi. iar apoi, au inceput sa alerge dupa ele cate doua trei zambete pana cand s-a aglomerat strada, de mesaje zburdand prin aer. dar la capat de strada, s-a terminat cum a inceput. drumuri diferite. si ne-am facut cu mana, ca doi copii pudici in tabara la munte.”

Mie mi-a dat deja o lacrima…